Lina vs moartea

Mergea in fiecare zi cu o sticla de tuica la sub-brat. Facea turul de onoare al satului, de fapt. Dimineata si seara. La dus cu sticla goala, la intors cu ea plina- bagata parca si mai rau in pliurile hainei.
Privea mereu in jos si pasea incet - incet, mai ales cand venea cu tuiculita plina - cu grija sa nu se impiedice si sa o scape. Era omniprezenta, in zilele calde de vara sau printre colindatorii din ajun, la trecerea unei nunti sau a unei inmormatari. Indiferent de ce se intampla in jurul ei, femeia nu lipsea niciodata de la "rond'. Trecea - la primele ore ale dimninetii inainte si inapoi si mai apoi seara si noaptea tarziu. Mereu parte din ... peisaj.

Mica, sfrijita si cu haine cam zdrentuite, Lina (nu imi mai aduc aminte numele ei exact, dar o sa-i spun asa) raspundea arareori la salutul nostru, al copiilor de atunci. Si cand o facea, dadea un "buna ziua", atat de firav incat aveai impresia ca-i e frica. De noi, prichindeii care se jucau "tarile" sau "flori fete" sau se tavaleau in zapada din fata portii.

Recunosc, eram niste draci - nu eu in mod deosebit - dar in mare parte, da, trebuia sa iti fie frica de noi. Nu de forta si de rapiditatea cu care "actionam" cat mai ales de ideile traznite care ne fulgerau prin minte.

Din capitolul "sobolanul in drum" sau "hai sa aruncam cu pietre in vecini" sau "ascunde-te bine si sari dintr-o data din intuneric", ne-a venit intr-o buna zi ideea sa o "agresam" pe Lina.

Nu ne placea de ea, e adevarat, ca prea cara prea multe sticle de-a lungul satului!
Dar sa ii organizam o intalnire cu moartea, asta a fost prea de tot!

De la idee la fapta, nu ne-a trebuit mult. Baietii au fost "creierele" operatiunii. Reteta succesului : iei o haina mare neagra, in care sa incapa doi pusti, unul in carca celuilalt. Acoperi tartacuta celui de deasupra cu un material la fel de negru si fioros. Astepti sa se faca seara.....

OOOOffff! Ce greu trece timpul!
S-a intunecat putin...

Asa.. Lina trece pe drumul de dus catre bar. In 20-30 de minute se va intoarce si mai agale cu rezerva facuta.

Mai e putin...

Razi copios cu gandul la confuntarea intre Lina si moarte - la ideea ca femeia va arunca sticla cat colo si va alerga cuprinsa de groaza, se va impiedica, va cadea dar se va ridica si va fugi inspaimantata spre casa. Ca se va trezi la un moment dat din frica si va intelege ca asta a fost un semn sa se lase de baut...

Ce tare!

Acum e intuneric de-a binelea. Doar un bec indepartat iti da o idee pe unde e drumul.
O umbra firava abia merge. Pasii sovaitori ai Linei se aud pe pietris.

Ne refugiem cuminti intr-un sant din apropiere. Incercam sa deslusim silueta femeii in intunericul din jur.

Cu privirea mereu in pamant, Lina nu ne simte prezenta.

Moartea intruchipata iese din ascunzatoare.

- "Ceeee faaaaaci Linooooooo????", intreaba ea, ridicandu-si mainile in aer si aratand toata neagra si inalta ca o moarte adevarata.

- "Cine esti?", raspunde femeia cu acelasi glas firav si sperios, privind drept in fata si strangand la piept comoara din sticluta.

- "Suuunt mooooarteeeaaa. Am venit sa te iau femeieeeeee", tuna aratarea, balanganindu-se fioros si blocandu-i calea Linei.

Da, stiu care erau asteptarile. Lina fuge ingrozita si se lasa de bautura. Noi radem copios de sperietura ei.
Dar viata ca si Lina, e mereu imprevizibila.

Dupa ce isi priveste moartea in ochi, femeia ia o hotarare.
Ridica sticla de jumate deasupra capului si cu o sfortare imensa, tinteste spre scafarlia mortii. Pac! Direct in moalele capului!
Si fiindca stie ca a reusit sa deruteze aratarea, Lina merge mai departe - fara sa alerge dar cu un pas mai grabit.

Nu vede ca in urma ei, moartea se clatina derutata iar cei doi baieti cad la pamant ametiti de lovitura. Si mirosind din cap pana in picioare a tuica.

Ce tare!

Gluma planuita a iesit din plin - dar nu in felul in care ne asteptam noi.

Dupa nicio zi de absenta, Lina a revenit la turul ei zilnic. Acum ne ne mai raspundea deloc la salut ci privea mereu inainte, cu ingamfare parca.
Isi purta sticla si mai la vedere, unerori o ducea - apucand-o de gat, pregatita de atac.

Cred ca a fost trista la inceput ca si-a risipit bunatate de tuica.
A realizat insa la scurt timp cata putere zace in ea si in lucrul acela atat de mic - sticla de jumate.
Mergea atunci tantosa, zambind smechera peste basmaua imbrobodita bine.

Daca a batut-o Lina pe moarte, apai de ce sa-i fie frica in lume !?!?