Rar de tot
Prind din zbor cate o discutie: pe strada, in farmacie- loc preferat de multi dintre conationalii mei, in magazine sau la coada la intretinere. Subiectul- mereu acelasi- cat de rau e in Romania si cum nu putem noi sa facem chiar nimic! in legatura cu asta.
Ma lupt mereu cu babutele rotofeie, infofolite in haine pufoase, si cu mosii cu pantaloni la dunga, niciodata mototoliti. Cu mamicile imbracate majoritatea in negru si taticii cu tigari in coltul gurii.
- Nu e dom'ne chiar asa de grav! Exista optimism, exista...
Le dau exemple, ma agit, bat chiar din picior de suparare, poate-poate ii conving.
Ii vad, ii cunosc deja, ii simt ca incep o discutie monotona plangacioasa.
Exemplu:
Am o reteta compensata cu un produs german, care nu se gaseste.
Farmacistul spune:
- L-om primi cand vor nemtii. Daca trimit si in Romania.
Eu:
- Nu exista inlocuitor?
el:
- Ba da, e chiar un produs romanesc.
Un barbat mustacios de la casa vecina ne priveste pe sub.... mustati. Interesat.
Eu (mi-o caut...)
- si de ce nu se compenseaza produsul romanesc mai bine?
Barbatul cu mustata:
- Intrebari retorice. Asa e Romania, ramanem cu intrebarile.
Eu (in gand):
- Aaaaaaaaaaaaaa! here we go!
Farmacistul:
- Costul de productie al celui german e mai mic, sigur, ambalat in plastic, iese mai ieftin. Oamenii nu inteleg ca daca iau un produs romanesc dau de munca muncitorilor de la noi care platesc impozite la stat. Asa, banii ajung in Germania.
Mustata:
- Asa e la noi, ca la nimeni.
Farmacistul:
- Din pacate.
Mustata:
- Ce e mai grav e ca nu ne vom reveni niciodata.
Eu:
- Cat costa produsul romanesc?
Farmacistul:
- Mi se intampla des. De ce iei dom'ne Nurofen pentru raceala daca exista doua variante romanesti care fac acelasi lucru.
Cauta prin calculator...
Mustata priveste intr-o parte. Probabil face parte din categoria care are depozit de Nurofen pe noptiera.
Farmacistul imi da pret.
Nu e scump, cumpar, ce naiba!
Mustata:
- Asta e viata in tara asta. Mergem inainte.
Eu:
- Daca fiecare ne-am face partea fara sa ne mai plangem atata, ar fi mai bine. Cat putem noi, tot e o schimbare.
Tacere suspecta. Niciun raspuns. Mustaciosul se indreapta spre iesire. Farmacistul imi intinde punga inscriptionata.
Eu:
- Multumesc.
Nu, nu am invatat nimic din toata tarasenia. Si totusi o serie de intrebari rautacioase raman:
- De unde isi cumpara batranii haine? Exista vre-un magazin care vinde pantaloni la dunga verzi sau mustar, fuste de lana lungi si pulovere cu guleras?
- De ce nu se mototolesc pantalonii mustar?
- De ce sunt romanii care se plang asa grasuti daca tot o duc rau?
- Unde sunt oamenii care o duc cu adevarat rau? Ei cred ca nu se plang niciodata. Sau o fac rar, rar de tot.
Ma lupt mereu cu babutele rotofeie, infofolite in haine pufoase, si cu mosii cu pantaloni la dunga, niciodata mototoliti. Cu mamicile imbracate majoritatea in negru si taticii cu tigari in coltul gurii.
- Nu e dom'ne chiar asa de grav! Exista optimism, exista...
Le dau exemple, ma agit, bat chiar din picior de suparare, poate-poate ii conving.
Ii vad, ii cunosc deja, ii simt ca incep o discutie monotona plangacioasa.
Exemplu:
Am o reteta compensata cu un produs german, care nu se gaseste.
Farmacistul spune:
- L-om primi cand vor nemtii. Daca trimit si in Romania.
Eu:
- Nu exista inlocuitor?
el:
- Ba da, e chiar un produs romanesc.
Un barbat mustacios de la casa vecina ne priveste pe sub.... mustati. Interesat.
Eu (mi-o caut...)
- si de ce nu se compenseaza produsul romanesc mai bine?
Barbatul cu mustata:
- Intrebari retorice. Asa e Romania, ramanem cu intrebarile.
Eu (in gand):
- Aaaaaaaaaaaaaa! here we go!
Farmacistul:
- Costul de productie al celui german e mai mic, sigur, ambalat in plastic, iese mai ieftin. Oamenii nu inteleg ca daca iau un produs romanesc dau de munca muncitorilor de la noi care platesc impozite la stat. Asa, banii ajung in Germania.
Mustata:
- Asa e la noi, ca la nimeni.
Farmacistul:
- Din pacate.
Mustata:
- Ce e mai grav e ca nu ne vom reveni niciodata.
Eu:
- Cat costa produsul romanesc?
Farmacistul:
- Mi se intampla des. De ce iei dom'ne Nurofen pentru raceala daca exista doua variante romanesti care fac acelasi lucru.
Cauta prin calculator...
Mustata priveste intr-o parte. Probabil face parte din categoria care are depozit de Nurofen pe noptiera.
Farmacistul imi da pret.
Nu e scump, cumpar, ce naiba!
Mustata:
- Asta e viata in tara asta. Mergem inainte.
Eu:
- Daca fiecare ne-am face partea fara sa ne mai plangem atata, ar fi mai bine. Cat putem noi, tot e o schimbare.
Tacere suspecta. Niciun raspuns. Mustaciosul se indreapta spre iesire. Farmacistul imi intinde punga inscriptionata.
Eu:
- Multumesc.
Nu, nu am invatat nimic din toata tarasenia. Si totusi o serie de intrebari rautacioase raman:
- De unde isi cumpara batranii haine? Exista vre-un magazin care vinde pantaloni la dunga verzi sau mustar, fuste de lana lungi si pulovere cu guleras?
- De ce nu se mototolesc pantalonii mustar?
- De ce sunt romanii care se plang asa grasuti daca tot o duc rau?
- Unde sunt oamenii care o duc cu adevarat rau? Ei cred ca nu se plang niciodata. Sau o fac rar, rar de tot.
Comentarii