Revelatii, la schimb
Ai mei? Sunt aici, nu-i simt, ca-i port
in buzunar si se misca, in sus si-n jos - ca niste banconte usoare (si nu prea multe, normal).
Ce prozaic si lipsit de sens e sa scrii
despre ziua ta. Si narcisistic, ar adauga Vlad, cu referire directa la
statuia mea din fata blocului. Mda, nu multa lume are curaj sa isi
priveasca anii in fata. Cu atat mai putin eu, batrana care, ca o
batrana, isi scrie memoriile aici.
Nu-mi aduc aminte de zile de nastere
fericite. Nu sunt in sensul acela, stai usor! Am avut mereu un sens
de agitatie, o nerabdare si o multime de asteptari de ziua mea Ca un chibrit ce arde repede, n-am inteles mai niciodata nimic din toata experienta.
Nu am ajuns nici sa ating macar ce
vroiam sa aflu si deja m-am plictisit. Mda, ziua ta de nastere nu e
un subiect foarte entertaining...
2008 - Berea traditionala si-un
cantec, unul singur, inainte de plecare. Sub cerul innorat, o noapte
aproape alba, in sufragerie la Ana. Nu a fost primul inel si nici
ultimul pe care l-am privit, de la distanta, pe deget. A doua zi. In
zgaltaitul vagonului clasa a doua, cu banchete soioase, roase de
soareci imaginari, ne-am facut poze – eu si Vlad. Ne-am gandit ca,
cel mai probabil, nu o sa ne mai intoarcem in Sibiu.
2009- Nu-mi amintesc, e ca un blur - o
zi atat de veche nu conteaza. Ba da. O noapte la Sibiu cu Cristi si
Ioana. Ei nu stiau ca e ziua mea, dar telefonul bazaia intr-una. Cel
mai probabil am ras destul si m-am gandit ca o sa ma las de fumat.
2010 – era frig de trosneau cutiile
de carton ?! in hala depozit de la Trident si ma gandeam cum naiba am
ajuns sa inventariez marfa chiar de ziua mea. Stateam cu paltonul pe
mine, nu tin minte daca eram sau nu imbracata "de oras";
si fotografiam chinezarii pe banda rulanta. Am iesit intr-un final
afara, sa vorbesc cu petitorii la telefon.. La multi aaani! Am fumat
si am baut Cola..
-Ce naiba?, m-am oprit. De cand beau eu
Cola?
2011 – am dormit mare parte din ziua
anterioara fiindca lucram de noapte si nu stiu, zau, ce am facut in
rest. Dar am stat apoi in intuneric, cu sufletul la gura, in
pensiunea pustie, gandindu-ma in ce loc din lume m-am ascuns. M-am
speriat apoi de sunetul neasteptat al soneriei. O lumanare aprinsa
sub fetele lor zambitoare. La multi aaani! N-avem cutit sa taiem
minunatia de tort si pahare sau suc, de unde?!
2012 – Eram lenesa si adormita,
vazand, fara sa vad, un film in reluare. Mi-a traznit mintea ca ar
trebui sa am o revelatie de ziua mea, cu o seara inainte. Cum nici
azi n-a vrut sa apara, m-am gandit s-o chem. Sa insumez. Sa-mi dau
seama ce e asa de special, anual, azi.
Sibiu, in mod evident, intotdeauna, pus
deoparte.
Iar mai apoi, indiferent de starea mea
de spirit ( care de obicei e destul de proasta -a se vedea mai sus) e
lumea care suna, scrie, pupa, imbratiseaza.
N-am fi nimic fara oamenii care ne spun " La multi ani"
Pentru stresatii care spun mereu: “Nu mai suport
sa vorbesc la telefon, dom'le!”, un mesaj de pace : Zilele de
nastere nu inseamna mai nimic fara ca cineva sa te chinuie, pentru ca
stie cati ani faci.
Tocmai pentru ca stie din ce aluat
te-ai dospit si cat ti-a luat sa ajungi copt, rumen, ademenitor, ca o
gogoasa gustoasa.
In rest, zilele de nastere nu au niciun
sens, cred eu. O gramada de asteptari pentru un
rezultat plat.
Suntem, an de an, o viziune optimista,
intr-o oglinda deformata de narcisism.
Nu ma dedau de la regula: merge chiar bine!
Comentarii