El
Si iarna pe calculator, cautand mereu joburi in Germania sau Austria din linistea monotona a unui apartament din Resita. Nu pleaca niciodata sa lucreze in resorturile alpine dar are destul de mult timp. Sa vada documentare, sa citeasca articole despre profetiile maiase. Sa stea la taclale pe mess.
Eu, o romanca in Romania, inca nu obosita. In urma cu termenele de predare pe care mi le pun si le incalc mai mereu. Pierduta uneori in zeci de site-uri deschise. Plictisita cumva de oamenii care spun, vor, gandesc mai mereu, ceva. Prezenta pe mess dar absenta in lipsa unei situatii gen 112 (care oricum nu se da niciodata acolo). Vorbind doar ca sa vorbesc, si sa ma intarzii si mai mult, pana in ultimul moment si dupa.
El:ceau
Eu : hei sunt un pic busy
El:nu-i bai...cred ca azi ies sa urlu un pic in centru ; vreau sa-i intreb pe oameni acum
ce schimbare asteapta de la psd si pnl in noembrie… anyway...
Eu- nimic. Vedeam doar ca scrie, intarziata cum sunt…
El:poate ca vin sa va vad si pe voi undeva sapt viit ; poate in weekend
Eu: okey
N-am mai adaugat ca de obicei, te ducem la karaoke, hai, numai hai ! E racit.
El: ti-am povestit vreodata de moneda de 100 de lei cu regele Mihai pe care am gasit-o cand eram mic? eram in clasa a treia cred..
Eu : fain. Nimic mai mult. De fapt cine mai are in zilele noastre o moneda regala ??
El: era o zi de toamna tarzie, facusem ore de dimineatza
Poti citi daca iti scriu?
Si tocmai avusesem istorie in ziua aia.
Nu stiu daca asa era dar in cartile de istorie, erau pusi la gramada, Alexandru Ioan Cuza, si regii dinastiei Hohenzollern, cate doua trei randuri si o poza. Tin minte cat de impresionat eram de ideea de regalitate, putere, respect…Se umfla pipota in mine ca pesmetul in apa !! Si tin minte ca le sopteam colegilor ca mie mi-ar placea sa avem si acum un rege
In fine. Mergand spre casa, vad pe trotuarul de langa scoala …o moneda. O ridic. O curat. Credeam ca e una de 3 lei. Ma vedeam deja cumparand langosi
Prima mea impresie a fost ca ar fi o moneda straina dar apoi am observat ca inscriptiile de pe ea erau in limba romana. Era o moneda foarte frumoasa, mult mai frumoasa decat cele comuniste cu tractoare si spice de grau.Iar capul era chipul unui barbat tanar si din jos scria : M.S. Mihai I
Devenise demult interesant asa ca mi-am lasat articolul deoparte si asteptam sa vad ce mai scrie.
Eu : o mai ai?
El:vad ca te plictisesc
Nu
Prietenul meu avea o moneda regala gasita pe jos in copilarie. Epic ! E doar un monarhist convins.
Eu : ce-ai facut cu ea?
El:am bagat-o in buzunar, tinand-o inca in pumnul strans, gasisem o comoara!!!
Si...era cel mai minunat lucru care mi se putea intampla !
Eu – comorile copilariei, le purtam mereu cu noi
El: Ajung acasa. Urc zece etaje pe jos zburand si intrand in casa i-o arat mamei si o intreb ce stie despre ea…Incepe sa-mi povesteasca ca pe vremea regelui traiau boieri care ii-i bateau pe taranii saraci. Cum ca noi am fi fost proprietatea lor
Ma dureau cuvintele alea nu vroiam sa fie adevarate !!!
Ma asteptam la o lectie de istorie dar nu la una atat de nuantata.
El:Mama ia moneda. Se uita scurt la ea si imi spune : mai bine arunc-o la gunoi pentru ca daca vine cineva si o gaseste in casa avem necazuri cu militia (in vremea aia ne cautau cam des pe acasa). Mama lucra la un depozit de branza si o controlau sa vada daca fura.
Eu : ai aruncat-o tu?
sau ea?
El: nu, ea
am plans
Eu: hehe ( o reactie nu prea sensibila, ce-i drept)
El: si am plecat in dormitor
dar i-am spus
inainte de a arunca moneda
EU VREAU SA FIE REGELE
Eu : faina poveste
ma lasi sa ti-o pun pe blog?
El : da. Intelegi ca pentru mine moneda aia era primul obiect care ma lega real de un vis ?
pe care il am si azi, inca. Atat.
Am crescut poate fara modele in timpul comunismului. Dar comorile pe care le-am gasit intamplator pe drum, ne-au putut da, fiecaruia dintre noi, un sens si un vis pretios.
Nu sunt neaparat monarhista, mi se trage probabil de la debusolarea totala.
Dar nu pot sa nu apreciez un model de moneda frumoasa.
Cand suntem mici credem ca vom face lumea mai buna. La maturitate descoperim ca putem.
Comentarii