Cu doi lei in buzunar

Mergeam incet pe Calea Turzii caci nu poti merge altfel decat incet pe una dintre cele mai lungi si abrupte strazi din Cluj. Era o dimineata calda de martie. Langa mine, soarele se juca printre ramurile dezgolite ale copacilor.

Priveam fara rusine in curtile caselor de pe drum. Oameni maturand alei, taind crengi uscate din vita de vie. Un barbat asezat la o masa in fata casei, sorbind dintr-o cana mare - de cafea. O femeie intanzand rufe. Pamant negru impanzit de ghiocei.
Nu exista un moment mai bun in lume sa locuiesti la casa, ma gandeam cu nostalgie.
De ce nu pot si eu sa simt primavara asta, in aer liber?!
Sa ved cerul atat de aproape?
Sa respir prospetimea fiecarei dimineti?
Cat de incorecta e viata! De ce trebuie sa ma multumesc eu cu flori in ghivechi si bucati sfasiate de orizont? Cu un balcon de un metru cu vedere in parcare? Visez demult sa locuiesc la casa... Cat de incorecta e sansa fiecaruia de a-si realiza visele in Romania!

Cu gandul asta in minte am parcurs si ultima parte a urcusului si am ajuns intr-un sfarsit pe strada Observator. Am uitat apoi de suparare. M-am bucurat sa-mi pot deschide fermoarul la geaca si sa pot spune "Ce cald e!".

Si cum nici un drum in oras nu se incheie fara o oprire la Plus, magazinul meu de... "cartier", am intrat fara ezitare sa-mi cumpar fasole verde si tigari.

Orbecaiam printre rafturile de congelate cand am observat in stanga mea un batran imbracat in straie ponosite, cautand ceva pe fundul sacosei sale murdare.
A facut un drum pana la raft si s-a intors la fel de incet catre mine, tinand in mana sacosa, o punga de lapte si una de pufuleti.
- Nu va suparati, cat costa laptele, ca nu vad..,  m-a intrebat intr-un final.
M-am grabit sa il ajut.
- 1,99, i-am spus.
- Cat?, a repetat el cu privirea pierduta.
- 1,99, adica doi lei, am repetat si eu, ridcand tonul.
- Aaa, multumesc, a spus batranul asezandu-si cumpararturile pe un congelator de pui.
- Cu placere, i-am zambit, indepartandu-ma.

L-am privit din departare in timp ce continua sa scotoceasca in sacosa de carpa.

Mi-am umplut bratele - ca de obicei - cu produse pe care nu intentionasem sa le cumpar. Cum nu iau niciodata carucior, ma deplasam cu grija catre casa. Sa nu scap ceva.
In fata mea, trei persoane. Toate cu bonuri de masa. Ce plictiseala....

Imi calculam in gand costuirile - vreo douazeci de lei, cand o punga de lapte si una de pufuleti au aparut pe banda rulanta.

Batranul de mai devreme statea cuminte in spatele meu.
Intr-o mana tinea doua bancnote de un leu iar in alta o moneda de cincizeci de bani - stransa cu mandrie intre doua degete. Deci asta cauta...
Avea barba murdara si hainele prafuite dar alese cu grija. Pantaloni de stofa, haina groasa inchisa pana la gat. Caciula de oaie.
Mirosea destul de rau.

- Ma lasati sa va platesc eu astea? l-am intrebat cand am ajuns la casa.
Batranul m-a privit derutat.
- Ma lasati sa platesc eu astea?, am repetat mai tare, atragand toate privirile celor din jur catre noi.
- Pai..., a apucat el sa zica.
- Lasati ca le platesc eu, am insistat tragand laptele si pufuletii inspre casier.

S-a asezat cuminte in stanga mea si a asteptat cu sacosa deschisa sa i le var inauntru.
Casierul "beepaia"produsele nestingherit.
Smantana, rosii, paine, apa, fasole verde....

Batranul m-a privit drept in ochi si mi-a intins mana butucanosa.
I-am intins si eu mana fara ezitare.

Cu un gest galant care nu se potrivea deloc cu hainele lui, hainele mele, Plusul si cumpararturile din plasa, mi-a sarutat mana si mi-a spus:
- Multumesc.

Am ramas masca.
Fara cuvinte pe care sa i le spun.
I-am zambit si l-am privit cum se indeparteaza.
- Si o punga va rog, am reusit sa adaug intorcandu-ma catre casier.

Cu o plasa prea grea ca sa o car - din nou - pe Calea Turzii in sus,  am iesit repede din Plus.
Batranul meu se oprise inauntru, sprijinit de pervazul de la geam.
Scotocea din nou in sacosa.

Afara, aceeasi zi superba de primavara. Cer albastru, caldura, martisoare in statia de autobuz.

M-am enervat la inceput. Cred ca se si vedea pe fata mea o incruntatura care n-avea nimic de-a face cu greutatea plasei.
M-am enervat pe incorectitudinea Romaniei in care oameni ca batranul meu abia isi gasesc doi lei in buzunar.
Si in care eu nu pot sa am o casa la tara cu o curte larga, vita de vie si ghiocei.

M-am rusinat apoi. Si m-am enervat iar. Pe toti idiotii - aici ma includ automat- care mai mereu umbla degeaba cu doi lei in buzunar. Si mai au si tupeul sa se planga.