Poate-ti dau una!

Autobuz pe o strada din centrul Clujului sambata dupa-amiaza. Mergem incet, cat de incet se poate- ca e mult trafic si frig afara. Calatorii stau cuminti pe scaune masurandu-si din priviri pantofii, gentile sau privind in gol pe geam.

La prima statie o femeie ducand un brat de ziare se urca grabita. Scunda si rotofeie, are parul tuns periuta, hainele neingrijite si miroase a fum.
Ne priveste cu circumspectie si incepe sa imparta ziarele.
- Nu, multumesc, spune un barbat grizonat, deranjat vizibil de gazeta ce ii e aruncata in brate.
- Da, ia-o, insista "vanzatoarea", fara succes insa.
- Nu , nu, se aud alte voci care refuza rand pe rand pomana scrisa.

Recunosc in mana femeii Adeavarul de seara, publicatie gratuita la care lucreaza un prieten de-al meu.
Ma gandesc sa fac un amar de bine, ca nu te costa nimic sa iei un pliant de pe strada, dara-mi-te un ziar .

O chem pe vanzatoare.
- Da-mi-l mie, ii spu, zambind politicos.
Mi-l intinde multumita.
Dupa mine, rand pe rand alti calatori  accepta ziarul in tacere.
Puterea exemplului, ce sa-ti spun...

- Da-mi si mie 5 bani, am nevoie azi de ceva bani,ca e sarbatoare, balmajeste femeia care s-a intors intre timp langa mine.
Ma gandesc rapid la cei 5 lei pe care ii port in geanta - pentru biletul de autobuz si raspund mecanic:
- N-am.

Nu ma simt prea deranjata, am un scaun confortabil si incalzire la picioare. Rasfoiesc plictisita mai departe.
Vanzatoarea cere bani si celorlalti idioti care au acceptat ziarul. Cum nimeni nu se blagosloveste cu ea, incepe sa ia inapoi toate ziarele impartite. Calatorii o privesc uimiti, dar nu schiteaza nicio alta miscare.
- Tie ti-l las,  imi zice femeia cu privire pierduta.
Cu obsesia mea pentu justitie, ma gandesc sa-i dau o lectie, si intorc ziarul la prima pagina:
-Vezi ce scrie aici? o intreb aratandu-i bulina ce anunta "se distribuie gratuit"
Femeia nu ma baga in seama, asa incat insist:
- Ziarul e gratuit, vezi?, spun si mai tare, sa auda.
Cu o rasucire scurta,  vanzatoarea imi apuca ziarul din mana
- Da-l incoa!
- Nu vreau, insist, e gratuit!
In jurul nostru, liniste mormantala. Priviri atintite la pantofi, genti, ori pe geam.
- Da-l tu p**da!, striga ea.
- Nu vreau, strig si eu, strangand tare de ziar.
- Da-l incoa, urla femeia smulgandu-mi-l din mana, ca poate iti dau una!
Un pufnit de ras. Un barbat din fata mea  se amuza copios.
Vanzatoarea imi arunca o privire manioasa si se indreapta grabita spre scari.
- Da, ce credeti voi, ca vi-l dau asa, pe gratis...mormaie femeia in timp ce asteapta oprirea autobuzului.
Coboara nestingherita, continuand sa bolboroseasca.

Am inmarmurit. La propriu.  Nu din cauza faptului ca era sa imi iau un pumn in gura - desi poate si asta era interesant ci pentru ca cineva putea sa se amuze de treaba asta.
M-am concentrat restul calatoriei sa ma uit urat la spatele barbatului - tata, care mergea insotit de fiica lui de 23-24 de ani.
Fata avea capul intors spre mine. Si o gura larga cu care radea cu toti dintii spunandu-i vajnicului ei parinte ca ii fixez cu privirea.

Am coborat din autobuz si  mi-am amintit ca merg la tae-bo. Puteam sa ii f*t una in dinti vanzatoarei de ziare. Sau macar barbatului care radea. Sau macar fiicei care imi arata dintii de cal.

Dar nu am facut niciunul din aceste lucruri. Shit!




N-are rost sa mentionez cata reclama proasta poate sa faca o astfel de vanzatoare ziarului pe care ii distribuie.
Nici nu cred ca mai are importanta.
Toata lumea din autobuz s-a lasat calcata in picioare de o retarda. Si aici ma includ si pe mine.
Astfel de atitudini o incurajeaza sa isi continue prodigioasa activitate.

Si cum cinismul nu are limite, se mai si rade pe tema asta.
Asa-i ca pana si toata povestirea asta e amuzanta?