Ce-i cu lipsa asta de incredere?
Da, vorbesc serios, care e faza?
Waaaaaaaaaaaaaaaazaaaaaaaaaaaaaaaap?!
Ne dam cu stangu-n dreptu inainte de a incepe un drum, orice drum in viata, si ne ghidam dupa niste perceptii, mentalitati idioate care nu numai ca nu ne ajuta sa fim mai buni dar ne si inchid multe din orizonturi.
Si totul porneste de la educatie - modul in care am fost invatati sa crestem in personalitatile noastre de astazi.
Hai ca m-am enervat cumplit!
Avem nevoie urgenta de un "coach Carter" - antrenorul care a interzis antrenamentele de baschet ale echipei sale pe motiv ca membrii ei - liceeni nu aveau note bune la scoala.
Stiu, exemplul nu e foarte bun, am vazut si eu un film chessy si acum il dau drept exemplu.
Bare with me!
Motivul pentru care baschetbalistii nu aveau note bune era dezinteresul. Lor si al profesorilor care cica ii educau. Statisticile spuneau ca doar un sfert dintre elevi - majoritari afro-americani vor absolvi liceul si doar 3 persoane din 100 vor merge la facultate(colegiu, ma rog). Jumatate din elevi vor ajunge pana la 18 ani in inchisoare si o parte din ei vor fi implicati intr-un atac armat. Privind lucrurile asa, baschetul era singura lor evadare dintr-un viitor sumbru.
Facand parte dintr-o statistica , vei avea mai putine sanse de reusita. Si inamicul nr.1 al cresterii tale va fi lipsa de incredere care iti e aplicata sistematic.
Revenind pe plaiuri mioritice...
Sa zicem ca suntem invatacei "young and restless" cum se spune. Viitorul suna bine daca : ai o meserie banoasa, stii pe cine trebuie ( parintii, rudele, ma rog) si te tii de "visul" tau care nu e neaparat al tau dar asa ti s-a spus, pana o iei RAZNA. Intre timp, te plangi enorm, fara sa faci NIMIC, ca NIMIC nu merge in tara asta. Sau pleci.
Care e statistica noastra?
Dictatura banului si iminenta coruptie care putrezeste toate institutiile.Si orgoliul prostesc care ne e transmis prin orice metoda.
Evadarea noastra?
Vaicareala continua si privitul in curtea vecinilor(mai din vest) - singurele lucruri care ne mai .... lumineaza zilele.
Rezultatul incadrarii in statistici - lipsa de incredere. Obtuzitatea gandirii si (partea buna) comoditatea faptului ca... esti normal.... asadar toata lumea te intelege.
Imi plac exemplele de prostie monumentala. Va delectez cu alte cateva fraze-axioma:
N-am avut vre-un profesor pe care sa-l consider model. Au fost cei care proslaveau banul -realistii sefi si nostalgicii care plangeau cultura, acuzandu-ne intr-un mod "uncool" pe noi, tinerii, ca nu ne mai pasa de valorile adevarate.
Fara a mai fi elevi/studenti si in lipsa vre-unui profesor model care sa ne indrume, putem si trebuie sa inchidem usa.
Sa lasam vaicareala, gandurile de fuga si statisticile afara.
Sa vedem care sunt lucrurile care ne intereseaza "truly, madly, deeply".
Sa punem burta pe carte.
Si sa avem putina incredere - asa un strop, acolo, pe fund, vorba bancului.
Pentru "monumentele" mele dragi, GREAT NEWS!
Romania e in Europa!
Multi romani lucreaza "cu capul", cum ziceti voi, in orase de orase.
Asta nu ii exclude din Romania, sau din secta imaginara a "romanilor adevarati"... Hmm...
Ce naiba o mai fi si asta?
Increderea e motorasul lor.
Asa ca...
Wazzzzaaaaaaaaaaaaaaap?!
Waaaaaaaaaaaaaaaazaaaaaaaaaaaaaaaap?!
Ne dam cu stangu-n dreptu inainte de a incepe un drum, orice drum in viata, si ne ghidam dupa niste perceptii, mentalitati idioate care nu numai ca nu ne ajuta sa fim mai buni dar ne si inchid multe din orizonturi.
Si totul porneste de la educatie - modul in care am fost invatati sa crestem in personalitatile noastre de astazi.
Hai ca m-am enervat cumplit!
Avem nevoie urgenta de un "coach Carter" - antrenorul care a interzis antrenamentele de baschet ale echipei sale pe motiv ca membrii ei - liceeni nu aveau note bune la scoala.
Stiu, exemplul nu e foarte bun, am vazut si eu un film chessy si acum il dau drept exemplu.
Bare with me!
Motivul pentru care baschetbalistii nu aveau note bune era dezinteresul. Lor si al profesorilor care cica ii educau. Statisticile spuneau ca doar un sfert dintre elevi - majoritari afro-americani vor absolvi liceul si doar 3 persoane din 100 vor merge la facultate(colegiu, ma rog). Jumatate din elevi vor ajunge pana la 18 ani in inchisoare si o parte din ei vor fi implicati intr-un atac armat. Privind lucrurile asa, baschetul era singura lor evadare dintr-un viitor sumbru.
Facand parte dintr-o statistica , vei avea mai putine sanse de reusita. Si inamicul nr.1 al cresterii tale va fi lipsa de incredere care iti e aplicata sistematic.
Revenind pe plaiuri mioritice...
Sa zicem ca suntem invatacei "young and restless" cum se spune. Viitorul suna bine daca : ai o meserie banoasa, stii pe cine trebuie ( parintii, rudele, ma rog) si te tii de "visul" tau care nu e neaparat al tau dar asa ti s-a spus, pana o iei RAZNA. Intre timp, te plangi enorm, fara sa faci NIMIC, ca NIMIC nu merge in tara asta. Sau pleci.
Care e statistica noastra?
Dictatura banului si iminenta coruptie care putrezeste toate institutiile.Si orgoliul prostesc care ne e transmis prin orice metoda.
Evadarea noastra?
Vaicareala continua si privitul in curtea vecinilor(mai din vest) - singurele lucruri care ne mai .... lumineaza zilele.
Rezultatul incadrarii in statistici - lipsa de incredere. Obtuzitatea gandirii si (partea buna) comoditatea faptului ca... esti normal.... asadar toata lumea te intelege.
Imi plac exemplele de prostie monumentala. Va delectez cu alte cateva fraze-axioma:
- Nu pot face alta meserie decat cea pentru care m-am pregatit
- Ce stiu eu despre meseria X?
- N-am facut facultatea ca sa torn betoane
- Nu o sa las niciodata un post sigur pentru cai verzi pe pereti
- Nu avansez in meseria mea din cauza coruptiei
- Daca as stii lume, altfel ar merge lucrurile
- Liceul nu m-a ajutat prea mult
- Facultatea a fost de balet
- Mi-e rusine sa dau inapoi. Ce-o sa zica mama/tata?
- Nu mi-am ales bine meseria. Parintii mi-au dictat-o
- Mi-e frica de schimbare
- Nu cred ca sunt cel mai bun in meseria mea. Macar angajatorul actual ma tolereaza
- Nu vreau sa mai invat ( sau sa ma prefac, desigur)
- Cu trecerea anilor voi deveni mai influent
- Nu vreau sa imi recunosc greselile
N-am avut vre-un profesor pe care sa-l consider model. Au fost cei care proslaveau banul -realistii sefi si nostalgicii care plangeau cultura, acuzandu-ne intr-un mod "uncool" pe noi, tinerii, ca nu ne mai pasa de valorile adevarate.
Fara a mai fi elevi/studenti si in lipsa vre-unui profesor model care sa ne indrume, putem si trebuie sa inchidem usa.
Sa lasam vaicareala, gandurile de fuga si statisticile afara.
Sa vedem care sunt lucrurile care ne intereseaza "truly, madly, deeply".
Sa punem burta pe carte.
Si sa avem putina incredere - asa un strop, acolo, pe fund, vorba bancului.
Pentru "monumentele" mele dragi, GREAT NEWS!
Romania e in Europa!
Multi romani lucreaza "cu capul", cum ziceti voi, in orase de orase.
Asta nu ii exclude din Romania, sau din secta imaginara a "romanilor adevarati"... Hmm...
Ce naiba o mai fi si asta?
Increderea e motorasul lor.
Wazzzzaaaaaaaaaaaaaaap?!
Comentarii