Dar cine sunteti voi

Poveşti de cartier

Nu poţi cunoaşte Sibiul, vizitându-l în grabă. Nu-i poţi descoperi aleile, zidurile, dar mai ales poveştile ascunse, aşa cum nu-i poţi afla adevăratul suflet, limitându-te doar la centrul istoric. Oraşul respiră în zonele în care turiştii ajung arareori. Sibiu 100% continuă incursiunea în viaţa necunoscută a cartierelor. Departe de mulţimea pestriţă şi gălăgioasă din Piaţa Mare, strânşi la colţuri de stradă, în faţa scărilor de bloc sau a magazinelor, în camere largi şi luminoase sau în bucătării înghesuite, dar călduroase, sibienii mai ştiu să spună poveşti fermecătoare. 

Poveşti cu apă - la o plimbare prin Ştrand

E iarnă de-a binelea în orice colţ din oraş. Pe străzile ninse, puţinii trecători se zgribulesc prin faţa vreunui magazin, la intrarea într-o curte sau în staţiile de autobuz. E iarnă şi pe strada Transilvaniei – puţin circulată de pietonii care păşesc cu greu printre troiene. Din aparenta linişte a oraşului de sus, te vezi surprins pe nesimţite de agitaţia de pe străzile Bihorului, Doljului sau Gorjului care străjuiesc „centrul” cartierului Ştrand. Mame cu copii îndărătnici umplu aleile, în drum spre grădiniţe. Bătrâni cu ochelari aburiţi cară sacoşe inscripţionate, călcând cu grijă pe gheaţa proaspătă. Taximetrişti nerăbdători îşi ambalează motoarele maşinilor pentru clienţii care vor să vină. N-ai înţelege, privind în jur, într-o dimineaţă ca oricare alta, legătura dintre mulţimea grăbită şi povestea cartierului înfiinţat la începutul anilor ’70. În mijlocul acestor zăpezi de februarie, ţi s-ar părea poate amuzant că te afli într-un loc pe care sibienii îl numesc simplu, Ştrand.

Legătura cu lumea

Dar e logic – ştrandul a apărut primul, înainte de construcţia primelor vile de pe strada numită firesc … Ştrandului şi cu mult înainte de aglomerarea de blocuri de astăzi, unele dintre ele atât de departe de baza de agrement de lângă stadionul Voinţa. „În trecut strada Transilvaniei nu făcea legătura cu Oraşul de jos, cu strada Vasile Cârlova. Până în anii 70, Cartierul Ştrand de astăzi era un câmp denumit Livada Măcelarilor”, ne spune Marga Grau, fost consilier al oraşului. Ştrandul Sibiului, în schimb, a fost construit încă din 1935 la iniţiativa locuitorilor oraşului, prin intermediul unei societăţi de acţiuni. „A fost de la început o idee de creare a unui ştrand olimpic, cu trei bazine: unul mare şi două mici, foarte modern şi foarte igienic”, ne explică domnul consilier Kurt Klemens. O poveste care circulă printre cei mai vechi sibieni spune că aceia care contribuiau cu diferite sume de bani la construirea ştrandului, aveau, în schimb, intrarea gratuită.

Cu bicicleta, la moară

Acesta nu era însă singurul loc istoric din Sibiu unde se putea face baie. La sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul sec. al XX-lea exista un ştrand amenajat în locul actualului Hotel Parc, aparţinând de Şcoala Militară de înot, unul pe strada Băii şi altul lângă actuala Cabană Dumbrava, denumit „la Moara Schreyer”. „Pe cel din strada Băii nu l-am mai prins, dar ştiu din poveştile bătrânilor că avea bazine separate pentru bărbaţi şi femei, iar costumele de baie acopereau corpul în întregime”, povesteşte Marga Grau, în vârstă de 79 de ani. „Baia lui Heitz, (n.r: de pe strada Băii) era amenajată pe un canal deviat din Cibin, dar a fost închis în anii ’30. Era singurul loc din oraş unde se făcea baie cu valuri”, adaugă Kurt Klemens. Erau vremuri de demult cu lipsuri nenumărate sub iminenţa războaielor, dar, totuşi, sibienii aveau pe atunci, mai multe locuri de divertisment „în apă” decât acum. „Erau zile toride de vară - mă suiam pe bicicletă şi dădeam o fugă la moara Schreyer, lacul meu preferat”, îşi aminteşte Grau. 

Mlaştini şi flori

Cu ţurţuri de gheaţă topindu-se timizi pe la streşini sub soarele amiezii, ne continuăm plimbarea pe aleile cartierului Ştrand. Privind în jur la oamenii care lopătează cu energie din nămeţi, povestirile cu veri toride şi salturi sincron devin puţin desuete. În colţul unei vile de pe strada Ştrandului îl descoperim pe Ioan Crăciun, un bătrân care acceptă cu voioşie să ne povestească despre începuturile cartierului. „Sunt printre cei mai vechi locatari de aici, m-am mutat în ’71”, spune el în timp ce urcăm scările către spaţiosul său apartament. „Erau construite deja primele 5 vile de pe partea stângă. De fapt, tot cartierul trebuia să fie numai vile”, afirmă Crăciun, aşezat comod pe un scaun, cu cotul sprijinit de masa din bucătărie. Medieşean de origine, el a primit repartizare la Sibiu şi a rămas uimit când a văzut pentru prima oară cartierul în care urma să locuiască. „În locul bisericii de azi era un câmp agricol, la baza Voinţa era seră de flori, iar în jurul vilelor, mlaştini şi iar mlaştini”, îşi aminteşte el.

Burjuii din vile

Privind cu puţină îngrijorare la zăpada din fereastră, bărbatul ne mai spune că, la un moment dat, chiar Nicolae Ceauşescu a venit să vadă evoluţia lucrărilor din Ştrand. „Proiectanţii erau foarte mândri de bijuteria pe care o creaseră pe hârtie, dar tovarăşul a fost foarte nemulţumit - construcţiile erau prea aerisite, ocupau prea mult loc”, detaliază Crăciun. Aşa îşi explică faptul că vilele construite după 1971, ca şi cea în care locuieşte el, sunt lipite două câte două şi nu au atât de mult spaţiu verde. „Au fost probleme mai târziu, oamenii dăduseră avansuri pentru vile, le-au fost oferite apartamente la bloc, n-au fost de acord”, mai spune bărbatul care se ridică, să se întoarcă la zăpada din curte. Chiar şi aşa, zona aceasta este una dintre cele mai liniştite zone de „blocuri” din cartier şi poate chiar din oraş. 

Cu schiurile pe câmp

Oamenii se cunosc marea majoritate între ei, se ajută cu drag şi se bucură de calmul din jur. Nu atât de mult şi de apa care se strânge ocazional pe aleile dintre vilele de pe Ştrandului, după cum ne spune Viorel Olariu, un bărbat aflat tot la deszăpezit trotuare. Şi el este unul dintre locatarii mutaţi în 1971, când, spune acesta, pe locul asfaltului de azi, se plimbau raţele şi gâştele pe apă: „Lucru care s-ar putea întâmpla şi acum căci zona este inundată foarte des”, afirmă el supărat.

„Într-adevăr, înainte de construcţia blocurilor, zona era puţin umedă”, confirmă Kurt Klemens. „Dar era o frumuseţe, mai ales iarna. De la Moldovei începea câmpul – pe care sibienii se dădeau adeseori cu schiurile pentru a ajunge mai uşor în Turnişor”, adaugă consilierul FDGR, el însuşi un fost practicant al acestui sport „de oraş”. 

Apă şi beton

O imagine impresionantă – schiori pe vechiul Câmp al Măcelarului, aproape incredibilă pentru că e atât de diferită de tot ceea ce ne înconjoară astăzi: blocuri, ce-i drept, foarte îngrijite, cu alei frumoase, încadrate de arbuşti pitici; sibieni bătându-şi covoarele şi spălându-le pe zăpada care se murdăreşte de praf; cozi la poştă, cozi în faţa bancomatelor şi oameni stând la rând pentru o cafea caldă; copii escaladând fără prea mare spor movila din parc- făcând acrobaţii prin aer căci, sub zăpada pufoasă, stă ascuns un strat gros de gheaţă. Oraşul se transformă în fiecare zi. Agitaţi şi aparent neatenţi, sibienii din cartierul Ştrand continuă să scrie însă, o poveste cu apă şi beton pe locul unde, odinioară, doar sălciile băteau în vânt. 

Tabla timpului

1914 – pe locul actualului cartier apare denumirea de Câmpul Măcelarului

1935 – construirea Ştrandului Sibiului, inaugurat în 1936

1948 – naţionalizarea Ştrandului

1970 – construcţia primelor 5 vile din cartierul Ştrand

2002 – Biserica Evanghelică a cerut retrocedarea terenului pe care a fost construit Ştrandul - închis publicului larg

2008 – cererea este aprobată de Comisia pentru retrocedări; se redeschide Ştrandul Sibiului, complet renovat 

2000 – 2012 – cartierul Ştrand se extinde mult dincolo de fostele limite. Apare cartierul Ştrand II (în prelungirea străzii Săcel şi mai apoi înspre străzile Tililşca, Iazului), compus în mare parte tot din vile sau blocuri cu 4-5 etaje. 

Foto:Emil Fischer pe www.sibiul.ro

Idei noi

Trecut ani la rândul prin diferite forme de administrare, ştrandul Sibiului a fost închiriat în anul 2006 fimei Corsa Trans, reprezentată de omul de afaceri Ioan Popa (cunoscut sub numele de Corsaru). Valoarea investiţiilor de renovare a ştrandului, deschis în anul 2008, a fost de circa 2 milioane de euro. Şi municipalitatea locală a iniţiat, în acelaşi an, un proiect de amenajare a unui ştrand municipal şi a unei zone de agrement în pădurea Dumbrava Sibiului, încă nerealizat. 

Recunoscut pentru…

confortul oferit de vilele şi casele cu spaţii generoase.Proximitatea de centrul oraşului, în special de zona Bulevardului Victoriei şi de cartierul numit în trecut Josefvorsadt. 

(Articol de Alexandra Ion Cristea publicat in saptamanalul Sibiu 100%)