Cred ce spun

A trecut si 1 decembrie, inceput de iarna, s-au umplut strazile de gheata amuzanta. Cineva danseaza, cu miscari desirate, dintr-un palton prea mare. Eu stau cuminte, imi suflu-n palme ( n-am manusi) si numar secundele pana la verde. E frig. Unul din adevarurile care dor pe sira spinarii.

Mai sunt si altele, dar n-au loc aici, cum n-au loc cheile, caserola cu mancare sau agenda, mai nimic de obicei, in geanta mea “de doamna”. Da, am renuntat de ceva timp la gecile bufante ( calduroase, de altfel) fiindca mi-a spus cineva ca am crescut, iar eu, ca fraiera, am luat lucrurile in serios. Cica tre sa arati intepat si aranjat ( prea organizat, dupa parerea mea), atunci cand mai pui un an pe tine. Si tre sa fii si mai intelept daca tot ai ajuns acolo.

Din capitolul “intelepciunile matusii”, mi-a stat demult pe limba sa spun o treaba faina. Ideea era la mine, n-am stiut insa cum s-o tricotez frumos. Apoi,am vazut un post pe Facebook, o fata mai faina decat ideea mea si, citindu-i gandurile aici (postul reiterat e vechi de 1 an), parca mi-ar fi pus cineva andrelele in mana.

De 1 decembrie am aflat asadar ca mai este lume care se uita la televizor. Si ca sunt copii care iubesc Romania – de la radio. Sunt tineri care judeca aspru ce se intampla in jur. Ii credeam departe de nostalgiile generatiei mele ( daramite ale parintilor mei). Dar se pare ca nu sunt. De-aia cred ca, poate, le-ar fi buna o lista cu de-ale casei. Parerea mea, neceruta de nimeni, e declansata de postul Georgianei si de afirmatia asta : “Iubesc România poate pentru că nu am avut șansa să văd cum se trăiește în altă țară”.

De ce nu sunt de acord cu ea :

• cred ca televiziunea si-a pierdut demult rolul informativ ( posturile tv au spart demult borcanul cu ciuperci vesele); in loc de asta, poti alege cu ce te hranesti online
• cel mai usor sa desfiintezi un anti-model e sa il ignori; monstrii media sunt creati de audienta oripilata
• a trai intr-o tara e o alegere personala, nu o “sansa”; ca orice alegere are avantaje si dezavantaje
• iubirea de Romania o ai legata cu funda tricolora la gat (e ca si iubirea de parinti, cu bune si rele, n-o poti pierde asa usor)
• e clar, generatia 50+ e nostalgica, cu un picior in trecut; nu le prea place in schimb sa recunoasca :) Dar asta nu e si nostalgia noastra.

Un ultim punct : exista oameni de valoare in Romania ( nu poeti sau pictori de acum 200 de ani), ci poate chiar parintii, colegii si profesorii nostri – a se vedea o profa speciala, cu posturi miraculoase + o tipa faina, implicata in multe proiecte pentru tineri.

Intr-un final, poate par a fi insirat o multime de "am mai auzit". Dar nu-i asa. Cred ce spun.