Rar de tot
Prind din zbor cate o discutie: pe strada, in farmacie- loc preferat de multi dintre conationalii mei, in magazine sau la coada la intretinere. Subiectul- mereu acelasi- cat de rau e in Romania si cum nu putem noi sa facem chiar nimic! in legatura cu asta. Ma lupt mereu cu babutele rotofeie, infofolite in haine pufoase, si cu mosii cu pantaloni la dunga, niciodata mototoliti. Cu mamicile imbracate majoritatea in negru si taticii cu tigari in coltul gurii. - Nu e dom'ne chiar asa de grav! Exista optimism, exista... Le dau exemple, ma agit, bat chiar din picior de suparare, poate-poate ii conving. Ii vad, ii cunosc deja, ii simt ca incep o discutie monotona plangacioasa. Exemplu: Am o reteta compensata cu un produs german, care nu se gaseste. Farmacistul spune: - L-om primi cand vor nemtii. Daca trimit si in Romania. Eu: - Nu exista inlocuitor? el: - Ba da, e chiar un produs romanesc. Un barbat mustacios de la casa vecina ne priveste pe sub.... mustati. Interesat. Eu (
