Revelatii, la schimb

Nu pot fi alunecate, zilele de nastere, trecute fara sens, fara rosu in calendar? Te pierzi in cuvinte. caci nu-ti vine nici sa vorbesti despre ele, zilele si anii tai.
Ai mei? Sunt aici, nu-i simt, ca-i port in buzunar si se misca, in sus si-n jos - ca niste banconte usoare (si nu prea multe, normal).

Ce prozaic si lipsit de sens e sa scrii despre ziua ta. Si narcisistic, ar adauga Vlad, cu referire directa la statuia mea din fata blocului. Mda, nu multa lume are curaj sa isi priveasca anii in fata. Cu atat mai putin eu, batrana care, ca o batrana, isi scrie memoriile aici.

Nu-mi aduc aminte de zile de nastere fericite. Nu sunt in sensul acela, stai usor! Am avut mereu un sens de agitatie, o nerabdare si o multime de asteptari de ziua mea  Ca un chibrit ce arde repede, n-am inteles mai niciodata nimic din toata experienta.
Nu am ajuns nici sa ating macar ce vroiam sa aflu si deja m-am plictisit. Mda, ziua ta de nastere nu e un subiect foarte entertaining...

2008 - Berea traditionala si-un cantec, unul singur, inainte de plecare. Sub cerul innorat, o noapte aproape alba, in sufragerie la Ana. Nu a fost primul inel si nici ultimul pe care l-am privit, de la distanta, pe deget. A doua zi. In zgaltaitul vagonului clasa a doua, cu banchete soioase, roase de soareci imaginari, ne-am facut poze – eu si Vlad. Ne-am gandit ca, cel mai probabil, nu o sa ne mai intoarcem in Sibiu.

2009- Nu-mi amintesc, e ca un blur - o zi atat de veche nu conteaza. Ba da. O noapte la Sibiu cu Cristi si Ioana. Ei nu stiau ca e ziua mea, dar telefonul bazaia intr-una. Cel mai probabil am ras destul si m-am gandit ca o sa ma las de fumat.

2010 – era frig de trosneau cutiile de carton ?! in hala depozit de la Trident si ma gandeam cum naiba am ajuns sa inventariez marfa chiar de ziua mea. Stateam cu paltonul pe mine, nu tin minte daca eram sau nu imbracata "de oras"; si fotografiam chinezarii pe banda rulanta. Am iesit intr-un final afara, sa vorbesc cu petitorii la telefon.. La multi aaani! Am fumat si am baut Cola..
-Ce naiba?, m-am oprit. De cand beau eu Cola?

2011 – am dormit mare parte din ziua anterioara fiindca lucram de noapte si nu stiu, zau, ce am facut in rest. Dar am stat apoi in intuneric, cu sufletul la gura, in pensiunea pustie, gandindu-ma in ce loc din lume m-am ascuns. M-am speriat apoi de sunetul neasteptat al soneriei. O lumanare aprinsa sub fetele lor zambitoare. La multi aaani! N-avem cutit sa taiem minunatia de tort si pahare sau suc, de unde?!

2012 – Eram lenesa si adormita, vazand, fara sa vad, un film in reluare. Mi-a traznit mintea ca ar trebui sa am o revelatie de ziua mea, cu o seara inainte. Cum nici azi n-a vrut sa apara, m-am gandit s-o chem. Sa insumez. Sa-mi dau seama ce e asa de special, anual, azi.

Sibiu, in mod evident, intotdeauna, pus deoparte.
Iar mai apoi, indiferent de starea mea de spirit ( care de obicei e destul de proasta -a se vedea mai sus) e lumea care suna, scrie, pupa, imbratiseaza.
N-am fi nimic fara oamenii care ne spun " La multi ani"
Pentru stresatii care spun mereu: “Nu mai suport sa vorbesc la telefon, dom'le!”, un mesaj de pace : Zilele de nastere nu inseamna mai nimic fara ca cineva sa te chinuie, pentru ca stie cati ani faci.
Tocmai pentru ca stie din ce aluat te-ai dospit si cat ti-a luat sa ajungi copt, rumen, ademenitor, ca o gogoasa gustoasa.
In rest, zilele de nastere nu au niciun sens, cred eu. O gramada de asteptari pentru un rezultat plat.
Suntem, an de an, o viziune optimista, intr-o oglinda deformata de narcisism.
Nu ma dedau de la regula: merge chiar bine!

Comentarii

Ramona Strinu a spus…
La multi ani! Alexandra. Multa sanatate si multa iubire. Sa ne traiesti!

Postări populare