Designerul din Sura Sik Park
,,Noi nu facem oameni din cei care se internează la Şura. Ei sunt deja oameni – speciali, interesanţi, cu talente deosebite, înainte să vină aici." Petre Diaconescu
Umorul şi toleranţa luminează vieţile oamenilor. Fără acestea, crede Petre Diaconescu, nu am putea fi noi înşine, nu ne-am putea ierta greşelile şi ne-ar fi mai greu să ne integrăm în societate. A lucrat ca designer de interior timp de mai bine de 15 de ani. A fost profesor de creaţie mobilă, amenajări şi proiectare la Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj Napoca. Este astăzi sibian prin adopţie, prin munca sa la Aşezământul Nazareth din Şura Mică. „Butoanele diferitelor aparate sau piesele de mobilier, ca şi oamenii, sunt create în aşa fel încât să fie manevrate cu grijă”, spune Petre Diaconescu. El îi ajută pe foştii dependenţi de alcool să se bucure de fiecare zi în parte şi să găsească ceva special „de creat” chiar şi în lupta cu boala.
Parte din lume
Vesel, plin de energie şi oricând gata să-ţi spună un banc nou, Petre Diaconescu pare un om alături de care oricine ar munci cu plăcere. Terapia ocupaţională dar şi ergoterapia internaţilor centrului de recuperare din Şura Mică sunt în mâinile lui. „Îi implic în diferite activităţi, de la munca în grădină sau cu animalele, la aşezatul mesei şi spălarea vaselor, până la atelierele de cioplit sau desen. În fiecare săptămână este ales câte un Şef de casă. Programul este unul bine stablit în care le lăsăm totuşi şi câteva ore de voie”, spune el. Asumarea responsabilităţii, adaptarea la grup dar şi redescoperirea unor plăceri mărunte, demult uitate, sunt paşi esenţiali către recuperare, crede Diaconescu. „Când consumi alcool te excluzi din lume. Trebuie să reînveţi că eşti parte din ea”, spune bărbatul care vorbeşte din proprie experienţă.
Internat full-time
Observându-i optimismul şi răbdarea, îţi vine greu să crezi că nu a fost întotdeauna aşa. Petre Diaconescu nu mai bea de 10 ani, de când a fost internat la rândul său la Şura Mică. „Am avut o viaţă foarte bună, în care nu îmi lipsea nimic. Alcoolul era unul dintre lucrurile pe care mi le puteam permite din plin”, spune bărbatul în vârstă de 55 de ani. Despre prima sa vizită la centrul de recuperare din Şura Mică, Diaconescu îşi aminteşte că nu se putea imagina trăind aici. Astăzi, el îşi petrece fiecare zi de lucru în satul sibian şi le împărtăşeşte noilor veniţi din experienţa sa. „Când vin, sunt supăraţi, e normal să fie aşa. De aceea îi lăsăm 2-3 zile să se adapteze, apoi începem să le dăm responsabilităţi din ce în ce mai mari, dar nu prea multe”, explică Petre.
Rezervaţia naturală
Încet-încet, oamenii încep să se bucure de micile activităţi ale zilei şi să-şi regăsească vechile pasiuni. „Unii pictează, alţii cioplesc. Sunt bărbaţi care nu au mai dansat de ani buni! Îi încurajăm să se exprime”, spune Petre zâmbind. Fiecare internat are povestea proprie şi darul său special pe care trebuie să îl redescopere. „Aici există timp pentru relaţiile interumane, de aceea ne numim, în glumă, rezervaţie naturală”, spune Petre Diaconescu care a creat un poster aşezat la intrarea în centru, cu numele de Şura Sik Park.
Apel de urgenţă
Între foştii pacienţi, Diaconescu şi-a găsit o mulţime de prieteni cu care menţine şi acum legătura. Unii îl sună, alţii îl vizitează ocazional. Din toată acestă experienţă de viaţă, nu pretinde însă a fi descoperit metoda ideală pentru renunţarea la alcool, „Ţine de fiecare când vrea să se oprească. Am avut un consumator, un om minunat, care nu s-a lăsat. Dincolo de orice filozofie, totul e să ştii la nevoie, la cine şi unde să apelezi”, e convins Petre Diaconescu.
Pentru orice tip de informaţie legată de dependenţa de alcool, puteţi suna la 0269.577.316
Ergoterapia şi terapia ocupaţională au drept scop ajutorarea oameniilor în recâştigarea independenţei prin intermediul unor activităţi care pot avea scop productiv (grădinărit, zootehnie, bucătărie, amenajare casă şi curte) sau altele gen lectură, dans, muzică. Aceastea contribuie la antrenarea autonomiei, spiritului de iniţiativă şi rezistenţă şi al capacităţii de autoevaluare, la creşterea încrederii în sine şi la reintregrarea socială a indivizilor.
Umorul şi toleranţa luminează vieţile oamenilor. Fără acestea, crede Petre Diaconescu, nu am putea fi noi înşine, nu ne-am putea ierta greşelile şi ne-ar fi mai greu să ne integrăm în societate. A lucrat ca designer de interior timp de mai bine de 15 de ani. A fost profesor de creaţie mobilă, amenajări şi proiectare la Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj Napoca. Este astăzi sibian prin adopţie, prin munca sa la Aşezământul Nazareth din Şura Mică. „Butoanele diferitelor aparate sau piesele de mobilier, ca şi oamenii, sunt create în aşa fel încât să fie manevrate cu grijă”, spune Petre Diaconescu. El îi ajută pe foştii dependenţi de alcool să se bucure de fiecare zi în parte şi să găsească ceva special „de creat” chiar şi în lupta cu boala.
Parte din lume
Vesel, plin de energie şi oricând gata să-ţi spună un banc nou, Petre Diaconescu pare un om alături de care oricine ar munci cu plăcere. Terapia ocupaţională dar şi ergoterapia internaţilor centrului de recuperare din Şura Mică sunt în mâinile lui. „Îi implic în diferite activităţi, de la munca în grădină sau cu animalele, la aşezatul mesei şi spălarea vaselor, până la atelierele de cioplit sau desen. În fiecare săptămână este ales câte un Şef de casă. Programul este unul bine stablit în care le lăsăm totuşi şi câteva ore de voie”, spune el. Asumarea responsabilităţii, adaptarea la grup dar şi redescoperirea unor plăceri mărunte, demult uitate, sunt paşi esenţiali către recuperare, crede Diaconescu. „Când consumi alcool te excluzi din lume. Trebuie să reînveţi că eşti parte din ea”, spune bărbatul care vorbeşte din proprie experienţă.
Internat full-time
Observându-i optimismul şi răbdarea, îţi vine greu să crezi că nu a fost întotdeauna aşa. Petre Diaconescu nu mai bea de 10 ani, de când a fost internat la rândul său la Şura Mică. „Am avut o viaţă foarte bună, în care nu îmi lipsea nimic. Alcoolul era unul dintre lucrurile pe care mi le puteam permite din plin”, spune bărbatul în vârstă de 55 de ani. Despre prima sa vizită la centrul de recuperare din Şura Mică, Diaconescu îşi aminteşte că nu se putea imagina trăind aici. Astăzi, el îşi petrece fiecare zi de lucru în satul sibian şi le împărtăşeşte noilor veniţi din experienţa sa. „Când vin, sunt supăraţi, e normal să fie aşa. De aceea îi lăsăm 2-3 zile să se adapteze, apoi începem să le dăm responsabilităţi din ce în ce mai mari, dar nu prea multe”, explică Petre.
Rezervaţia naturală
Încet-încet, oamenii încep să se bucure de micile activităţi ale zilei şi să-şi regăsească vechile pasiuni. „Unii pictează, alţii cioplesc. Sunt bărbaţi care nu au mai dansat de ani buni! Îi încurajăm să se exprime”, spune Petre zâmbind. Fiecare internat are povestea proprie şi darul său special pe care trebuie să îl redescopere. „Aici există timp pentru relaţiile interumane, de aceea ne numim, în glumă, rezervaţie naturală”, spune Petre Diaconescu care a creat un poster aşezat la intrarea în centru, cu numele de Şura Sik Park.
Apel de urgenţă
Între foştii pacienţi, Diaconescu şi-a găsit o mulţime de prieteni cu care menţine şi acum legătura. Unii îl sună, alţii îl vizitează ocazional. Din toată acestă experienţă de viaţă, nu pretinde însă a fi descoperit metoda ideală pentru renunţarea la alcool, „Ţine de fiecare când vrea să se oprească. Am avut un consumator, un om minunat, care nu s-a lăsat. Dincolo de orice filozofie, totul e să ştii la nevoie, la cine şi unde să apelezi”, e convins Petre Diaconescu.
Pentru orice tip de informaţie legată de dependenţa de alcool, puteţi suna la 0269.577.316
Ergoterapia şi terapia ocupaţională au drept scop ajutorarea oameniilor în recâştigarea independenţei prin intermediul unor activităţi care pot avea scop productiv (grădinărit, zootehnie, bucătărie, amenajare casă şi curte) sau altele gen lectură, dans, muzică. Aceastea contribuie la antrenarea autonomiei, spiritului de iniţiativă şi rezistenţă şi al capacităţii de autoevaluare, la creşterea încrederii în sine şi la reintregrarea socială a indivizilor.
Comentarii